palmele văd. ochii doar simt

Nici n-a vrut să se nască. După 13 luni de stare ou/făt, mâinile doctorului au fost nevoite să intre ca să o despartă de mama ei. A ieşit cu picioarele înainte şi neînţeleasă. În ochii ei mari, doctorul a văzut că acolo era deja cineva treaz. Lumea nu i-a plăcut de la bun început. La contactul cu aerul a scos un ţipăt. De durere. În apă a simţit un profund dezgust şi o mare desfătare. Nu a făcut nimic ca să iasă la suprafaţă. Când a văzut că era să se înece, moaşa a tras-o speriată afară şi a înjurat-o. Aşa a fost întâmpinată la venirea pe lume. Poate de aceea a rămas toată viaţa în starea aceea iniţială, când palmele văd. Ochii doar simt. Devenind...diferită.

... s-a închis în propria ei lume şi "ochii care nu se văd, se uită de sine". De aceea, realitatea ei devine stereotipă:
-A mai trecut o zi şi nu-mi amintesc nimic despre mine.
-Ai murit. Te naşti întreg şi pleci pe bucăţi.


. labirintul Irinei-alb