...Si alerg dupa tren cu lumea-n ceas defect. Cu aripi de aracet incete, caut penele alene in vagoane si compartimente. Caut asfintit in scrum, si ca un nebun adun amintirile din drum, da-n zadar parca ma simt si ajung in sfarsit. Dar trezit brusc ma ridic din cearsaf unde-am atipit, zic: "Ce pacat ca nu a ramas nimic, aprind o stigare si te strig!"
steleverzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu