prea tarziu nu exista decat atunci cand lucrurile au devenit definitive.
am vorbit 2 ore cred. in loc sa clarificam situatia, nu am facut decat sa o complicam si mai rau, sa o facem sa devina tragica!

" Ai grija de tine, da?! imi promiti? ..ea isi lipi apasat capul de umarul lui , ca sa ii mai fure astfel, putin din mireasma si sa-i mai lase inca putin din a sa..
"nu promit.."

el o priveste pierdut, admirandu-i hotararea- cu exceptia momentelor in care zambea.


in tacerea cafenelei pustii vedeam defilandu-mi prin fata ochilor tablouri din trecut: momentul intamplator al primei intalniri, primele cuvinte neasteptate rostite pe strada, gingasia tulburarilor care ii infrigura, confuzia sentimentelor, cand fiecare si-a vazut de viata lui dupa ce au facut schimb de numere de telefon. Asteptarea care inflacara speranta, detaliile care il aminteau pe cel inca necunoscut, emotia primului telefon, care a facut ziua urmatoare sa fie atat de deosebita, apoi tacerea din nou instalata si timpul care nu se mai sfarsea, ritmat de ganduri pe care nu voia sa si le ghiceasca...apoi ..anii...2..si inca jumatate..noptile, atingerile...

oare cati barbati poti spune ca au avut privilegiul de a iubi si de a fi iubiti intr-o asemenea masura?

-fii demn de tot ce am iubit eu-


nu vreau sa vorbesc despre iubire. e o capcana semantica.
in fundul tolbei sale Eros ascunde o coasa